însuflețitoradjectiv
în-su-fle-ți-tor
Definiții
adjectiv
1Care dă viață, energie și entuziasm; care inspiră și mobilizează.
„Discursul însuflețitor al profesorului i-a motivat pe elevi să învețe mai bine."
adjectiv
2Care trezește sentimente puternice, care încurajează și dă curaj.
„Muzica însuflețitoare a fanfarei a umplut piața de voie bună."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: feminin singular – însuflețitoare, feminin plural – însuflețitoare, masculin plural – însuflețitori.
Expresii și locuțiuni
cuvânt însuflețitor — cuvânt sau discurs care ridică moralul și dă putere
Etimologie
Din verbul a însufleți + sufixul -tor, după modelul latin sau francez.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ț' în interior: însuflețitor. Nu confunda cu 'însuflețit' (adjectiv) sau 'însuflețire' (substantiv).