instrumenta - definiție, sinonime, exemple

DEX › instrumenta

instrumentaverb

ins-tru-men-ta

Definiții

verb tranzitiv

1A dota sau a echipa cu instrumentele necesare; a pregăti și organiza ceva cu mijloace adecvate.

„Echipa a instrumentat laboratorul cu aparatură modernă."

verb tranzitiv

2A pune în aplicare, a realiza ceva printr-o procedură bine stabilită, de obicei în context juridic sau administrativ.

„Poliția a instrumentat dosarul de anchetă."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: instrumentează. Participiul: instrumentat. Gerunziu: instrumentând.

Din franceză instrumenter, după latină instrumentum.

Se scrie corect: Se scrie instrumenta, nu instrumenta cu 'e' după 't' (greșit: instrumentea). Atenție la grupul 'str'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.