descălecaverb
des-că-le-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A coborî de pe cal sau de pe alt animal de călărit.
„Călătorul a descălecat la poarta hanului."
verb intranzitiv
2A se așeza, a se stabili într-un loc (adesea cu referire la întemeierea unei țări).
„Descălecatul lui Negru Vodă este o legendă despre întemeierea Țării Românești."
Gramatică
Conjugare: a descăleca, descălec, descaleci, descălecă, descălecăm, descălecați, descălecă. Participiu: descălecat. Gerunziu: descălecând.
Expresii și locuțiuni
a descăleca țara — a întemeia o țară, a se stabili cu poporul într-un teritoriu
Etimologie
Din latină *dis- + caballicare, prin intermediul slavonei sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c': descăleca, nu 'descaleaca'.