înscăunaverb
în-scă-u-na
Definiții
verb tranzitiv
1A instala pe cineva într-o demnitate, într-o funcție importantă, în mod solemn; a așeza pe tron sau într-o poziție de conducere.
„Regele a fost înscăunat într-o ceremonie fastuoasă."
verb reflexiv
2A se instala (adesea abuziv) într-o funcție sau într-o poziție de autoritate.
„După lovitura de stat, generalul s-a înscăunat ca dictator."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: înscăunat. Gerunziu: înscăunând. Conjugare: eu înscăunez, tu înscăunezi, el înscăunează.
Expresii și locuțiuni
a înscăuna pe cineva — a aduce pe cineva la putere, a-l face conducător
Etimologie
Din prefixul în- + scaun (de origine slavă sau latină, din latină scannum).
Se scrie corect: Se scrie cu â după sc, nu cu î: înscăuna (nu înscăîna). Atenție la diacritice: â și ă.