anorganicadjectiv
a-nor-ga-nic
Definiții
adjectiv
1Care nu provine din organisme vii; care nu conține carbon în combinații organice (în chimie).
„Substanțele anorganice, precum sarea și apa, nu provin din ființe vii."
adjectiv
2Care nu este natural, ci artificial sau sintetic.
„Fertilizatorii anorganici sunt produși în fabrici."
Gramatică
Plural
anorganici (masc.), anorganice (neutru/fem.)
Articulat
anorganicul (masc. sg.), anorganicul (neutru sg.)
Adjectiv cu 4 forme flexionare: anorganic, anorganică, anorganici, anorganice.
Expresii și locuțiuni
chimie anorganică — Ramură a chimiei care studiază substanțele care nu conțin carbon în combinații organice.
Etimologie
Din franceză anorganique, compus din prefixul grecesc 'an-' (fără) și 'organic'.
Se scrie corect: Se scrie 'anorganic', nu 'inorganic' (forma din engleză). Atenție la prefixul 'an-'.