înmulțiresubstantiv
în-mul-ți-re
Definiții
substantiv feminin
1operația matematică prin care se adună un număr de mai multe ori cu el însuși; rezultatul se numește produs.
„La matematică, am învățat înmulțirea numerelor până la 100."
substantiv feminin
2creșterea numărului de indivizi sau de elemente; reproducere, proliferare.
„Înmulțirea iepurilor este rapidă în condiții favorabile."
substantiv feminin
3acțiunea de a se înmulți sau de a înmulți ceva; sporire, amplificare.
„Înmulțirea problemelor l-a copleșit."
Gramatică
Este un substantiv feminin, format de la verbul 'a înmulți'. Se folosește frecvent la singular, dar pluralul este corect.
Sinonime
multiplicaresporirecreștereproliferare
Expresii și locuțiuni
tabla înmulțirii — tabelul cu produsele numerelor de la 1 la 10, folosit în învățământ
Etimologie
Din verbul 'a înmulți', derivat din latină 'multiplicare' sau din slavă, cu prefixul 'în-' și rădăcina 'mulț' (mult).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ț' în interior: î n m u l ț i r e. Nu confunda cu 'înmulțire' (cu 'â' – greșit).