împărțiresubstantiv
îm-păr-ți-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a împărți ceva în părți sau de a distribui ceva mai multor persoane.
„Împărțirea prăjiturii s-a făcut în mod egal."
substantiv feminin
2Operație matematică prin care se află de câte ori un număr (deîmpărțitul) se cuprinde într-altul (împărțitorul).
„La matematică, am învățat împărțirea numerelor naturale."
substantiv feminin
3Împărțirea puterilor în stat: principiu conform căruia puterile legislativă, executivă și judecătorească sunt exercitate de instituții distincte.
„Constituția prevede împărțirea puterilor în stat."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a împărți'. Se folosește și cu sens figurat.
Sinonime
distribuireîmpărțealăpartajaredivizare
Expresii și locuțiuni
împărțirea dreaptă — distribuire corectă și echitabilă a ceva
împărțirea pământului — repartizarea terenurilor agricole către țărani
Etimologie
Din verbul 'a împărți', derivat din latinescul 'impartire'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'p', nu 'împărțire' cu 'î' după 'p' (greșit: 'împărțire' cu 'î' după 'p'? De fapt, corect este 'împărțire' cu 'î' inițial și 'â' după 'p'. Atenție la diacritice: 'împărțire' are 'â' și 'ț'.