inimăsubstantiv
i-ni-mă
Definiții
substantiv feminin
1Organ muscular cavitar care pompează sângele prin corp, asigurând circulația sângelui.
„Inima bate în mod regulat pentru a menține viața."
substantiv feminin
2Figurat: sediul sentimentelor, al emoțiilor; sufletul omului.
„Are o inimă bună și îi place să ajute oamenii."
substantiv feminin
3Partea centrală a unui lucru sau locul de importanță vitală.
„Inima orașului este piața centrală."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: inima; plural: inimi, articulat: inimile. Are forme de genitiv-dativ: inimii (singular), inimilor (plural).
Sinonime
sufletcordialcentrumiez
Expresii și locuțiuni
a-și pune inima în pace — a se liniști, a nu-și mai face griji
a avea inima cât un purice — a fi foarte fricos
a-i sta inima în loc — a fi foarte emoționat sau speriat
Etimologie
Din latină 'anima' (suflet, suflare), cu influență slavă; a evoluat în română la forma 'inimă'.
Se scrie corect: Se scrie 'inimă' cu 'i' la început și cu 'ă' la final, nu 'inima' fără diacritice. Atenție la forma articulată: 'inima' (cu un singur 'i').