înierbaverb
î-nier-ba
Definiții
verb tranzitiv
1a acoperi un teren cu iarbă, a semăna iarbă pe o suprafață de pământ
„Primăria a hotărât să înierbeze parcul din centrul orașului."
verb reflexiv
2a se acoperi cu iarbă, a deveni plin de iarbă (despre un teren)
„După ploi, terenul viran s-a înierbat natural."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înierbez, tu înierbezi, el înierbează. La perfect compus: am înierbat. Participiul: înierbat.
Sinonime
însămânța cu iarbăacoperi cu iarbăverzi
Etimologie
Din prefixul în- + iarbă (substantiv), cu sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ie' după 'n': î-nier-ba. Nu confunda cu 'înerba' (fără 'i').