Definiții
substantiv masculin
1Ființă supranaturală, considerată în religiile monoteiste ca mesager al lui Dumnezeu, având înfățișare umană și aripi.
„Îngerul i-a vestit păstorilor nașterea lui Isus."
substantiv masculin
2Persoană foarte bună, blândă și plină de iubire, care aduce bucurie și ajutor celor din jur.
„Bunica mea este un înger pentru toată familia."
substantiv masculin
3În credința creștină, fiecare om are un înger păzitor care îl ocrotește.
„Copilul se roagă îngerului păzitor înainte de culcare."
Expresii și locuțiuni
înger păzitor — Îngerul care, conform credinței, ocrotește o persoană; figurat, persoană care protejează pe cineva.
a fi un înger — A fi foarte bun, blând, nevinovat.
cântec de îngeri — Muzică sau voce foarte frumoasă, melodioasă.
Se scrie corect: Se scrie cu â (înger), nu cu ânger sau inger. Atenție la diacritice: înger, nu inger.