diavolsubstantiv
di-a-vol
Definiții
substantiv masculin
1În credințele religioase, spiritul răului, îngerul căzut, considerat dușmanul lui Dumnezeu și al oamenilor; Satan.
„În basme, diavolul încearcă să-i ispitească pe oameni."
substantiv masculin
2Persoană rea, crudă sau care face rău cu intenție.
„Bătrânul era un diavol de om, nu se îndura să ajute pe nimeni."
substantiv masculin
3Persoană isteață, șireată sau plină de energie, care face pozne.
„Ce diavol de copil! A găsit el o cale să scape de pedeapsă."
Gramatică
Substantiv masculin cu pluralul 'diavoli' și articulat hotărât 'diavolul'. Formează femininul 'diavoliță' (rar) și adjectivul 'diavolesc'.
Sinonime
satandemonnecuratuldraculîmpielițatul
Expresii și locuțiuni
a se duce dracului / a se duce pe pustii — a se strica, a eșua, a dispărea
a fi un diavol de om — a fi foarte isteț sau foarte rău
a da dracului pe cineva — a blestema, a-i ura răul
Etimologie
Din slavonă 'diavolŭ', care provine din grecescul 'diabolos' (calomniator, acuzator), prin latină.
Se scrie corect: Se scrie 'diavol', nu 'diavol' cu 'i' după 'a' (greșit: 'diavol' este corect, dar atenție la forma 'drac' – fără 'i'). Nu confunda cu 'diable' (franceză).