delincventsubstantiv
de-lin-cvent
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care comite o infracțiune sau o faptă antisocială; infractor.
„Poliția l-a prins pe delincvent după o urmărire de câteva ore."
adjectiv
2Care este vinovat de o infracțiune; care manifestă tendințe antisociale.
„Comportamentul delincvent al tânărului a fost analizat de psihologi."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: delincventă, delincvenți, delincvente.
Antonime
om cinstitcetățean model
Expresii și locuțiuni
delincvent juvenil — Minor care comite infracțiuni.
Etimologie
Din franceză délinquant, italiană delinquente, latină delinquens, -entis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n': delincvent, nu 'delincvent' sau 'delincvint'. Atenție la grupul 'ncv'.