infinitadjectiv
in-fi-nit
Definiții
adjectiv
1Care nu are sfârșit, care nu se poate măsura sau limita; fără margini, nemărginit.
„Universul pare infinit de mare."
adjectiv
2Care este foarte mare, imens, nelimitat în intensitate sau cantitate.
„Are o răbdare infinită cu elevii săi."
substantiv neutru
3Conceptul de ceea ce nu are limite sau sfârșit; în matematică, o cantitate mai mare decât orice număr real.
„În matematică, infinitul este un concept abstract."
Gramatică
Plural
infiniți (masculin), infinite (feminin/neutru)
Articulat
infinitul (substantiv)
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Ca substantiv, este neutru, singular, articulat: infinitul.
Expresii și locuțiuni
la infinit — fără oprire, continuu, fără limită
infinit de — foarte, extrem de (ex: infinit de frumos)
Etimologie
Din latină 'infinitus', compus din 'in-' (negație) + 'finitus' (mărginit, finit).
Se scrie corect: Se scrie cu doi 'i' la început: 'infinit', nu 'infinit' sau 'infinit' cu un singur 'i'. Atenție la diacritice: nu se folosesc, dar cuvântul are forma identică și fără diacritice.