infernsubstantiv
in-fern
Definiții
substantiv neutru
1Locul în care, potrivit credințelor religioase, sufletele păcătoșilor sunt pedepsite după moarte; iadul.
„În basme, eroul coboară în infern ca să salveze prințesa."
substantiv neutru
2Loc sau situație de suferință extremă, chin sau haos.
„Zona de război devenise un adevărat infern pentru civili."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'infernuri'. În anumite contexte poetice, poate apărea și forma 'inferne' (rar).
Expresii și locuțiuni
a fi un infern — a fi o experiență extrem de neplăcută sau chinuitoare
focul infernului — pedeapsa veșnică în iad, chinul etern
Etimologie
Din latină 'infernus' (dedesubt, de jos), prin franceză 'enfer'.
Se scrie corect: Se scrie 'infern', nu 'inferm' sau 'infern' cu 'e' dublu. Atenție la grupul 'in-' urmat de 'f'.