Definiții
substantiv masculin
1Depunere dură, de culoare gălbuie sau brună, care se formează pe dinți, formată din săruri de calciu și resturi alimentare; numit și piatră dentară.
„Dentistul mi-a îndepărtat tartrul de pe dinți."
substantiv masculin
2Depunere care se formează pe pereții vaselor în care se fierb sau se păstrează vinul, formată din săruri de potasiu; cunoscut și sub numele de tartru de vin.
„Butoiul avea un strat gros de tartar pe fund."
substantiv masculin
3Preparat culinar din carne crudă (de obicei vită) tocată mărunt, asezonată cu ceapă, capere, condimente etc.; numit și steak tartar.
„La restaurant am comandat un tartar de vită delicios."
Etimologie
Din franceză tartare, italiană tartaro, latină tartarum, greacă tartaron.
Se scrie corect: Se scrie tartar, nu 'tartăr' sau 'tartarr'. Atenție la sens: pentru mâncare se folosește 'tartar', pentru depunere se poate folosi și 'tartru'.