inerentadjectiv
i-ne-rent
Definiții
adjectiv
1Care este legat în mod necesar de natura unui lucru sau a unei ființe; care nu poate fi separat de acesta.
„Riscul este inerent oricărei afaceri."
adjectiv
2Care face parte din însăși esența cuiva sau a ceva; intrinsec.
„Demnitatea este o calitate inerentă ființei umane."
Gramatică
Plural
inerenți (masc.), inerente (neutru/fem.)
Articulat
inerentul (masc. sg.), inerenta (fem. sg.)
Adjectiv cu patru forme: inerent (masc. sg.), inerentă (fem. sg.), inerenți (masc. pl.), inerente (neutru/fem. pl.). Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
a fi inerent cuiva/ceva — a fi inseparabil de cineva/ceva, a ține de natura acestuia
Etimologie
Din franceză inhérent, latină inhaerens, -entis (participiul prezent al lui inhaerere – a fi lipit de).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' inițial, nu 'inerent' cu 'e' după 'n' – forma corectă este 'inerent', nu 'inerent' (greșit: 'inerent' cu 'e' după 'n'? De fapt, atenție: se scrie 'inerent', cu 'e' după 'n', dar se pronunță 'i-ne-rent'. Nu confunda cu 'inherent' (engleză).