îndumnezeiverb
în-dum-ne-zei
Definiții
verb tranzitiv
1a atribui cuiva sau a considera pe cineva ca fiind dumnezeu, a diviniza
„În mitologie, oamenii îndumnezeiau eroii după moarte."
verb reflexiv
2a se considera sau a se comporta ca un dumnezeu, a se lăuda exagerat
„Nu te îndumnezei, că nu ești perfect!"
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forme: îndumnezeiesc, îndumnezeiești, îndumnezeiește; participiu: îndumnezeit; gerunziu: îndumnezeind.
Expresii și locuțiuni
a îndumnezei pe cineva — a-l lăuda excesiv, a-l considera perfect
Etimologie
Din prefixul 'în-' + substantivul 'dumnezeu' + sufix verbal '-ei'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'zei' la final, nu 'îndumnezei' cu 'z' dublu.