înduioșiverb
în-du-io-și
Definiții
verb tranzitiv
1A mișca pe cineva sufletește, a produce emoție, milă sau compasiune.
„Povestea ei a înduioșat întreaga sală."
verb reflexiv
2A se lăsa cuprins de emoție, a se emoționa sau a se înduioșa.
„S-a înduioșat când a văzut cadoul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: înduioșez, înduioșezi, înduioșează; participiul: înduioșat. La reflexiv se conjugă cu 'a se'.
Expresii și locuțiuni
a înduioșa pe cineva — a face pe cineva să se emoționeze sau să simtă milă
Etimologie
Din slavă sau din română veche, derivat din 'duios' (plin de duioșie), cu prefixul 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' înainte de 'i'. Atenție: nu 'înduioși' cu 'i' după 'ș'? Corect este 'înduioși' (cu 'i' final), dar forma de persoana a II-a singular este 'tu înduioșezi'.