încuscriverb
în-cus-cri
Definiții
verb tranzitiv
1A face ca două familii să devină rude prin căsătoria copiilor lor; a stabili o legătură de încuscrire.
„Cele două familii s-au încuscrit după nunta copiilor."
verb reflexiv
2A deveni rudă cu cineva prin căsătoria unei rude apropiate.
„El s-a încuscrit cu vecinii după ce sora lui s-a căsătorit cu fiul lor."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu încuscrez, tu încuscrești, el încuscrește; perfect simplu: eu încuscii; participiu: încuscrit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a se încusci cu cineva — a deveni rudă cu cineva prin căsătoria unei rude apropiate
Etimologie
Din prefixul 'în-' + 'cuscru' (rudă prin alianță), cu sensul de a face pe cineva cuscru.
Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început, nu 'incusci' sau 'încusci'. Atenție la grupul 'sc' înainte de 'r'.