înrudiverb
în-ru-di
Definiții
verb reflexiv
1a deveni rudă cu cineva prin căsătorie sau prin alte legături de familie
„S-au înrudit prin căsătoria copiilor lor."
verb tranzitiv
2a stabili o legătură de rudenie între persoane sau familii
„Obiceiurile vechi îi înrudeau pe locuitorii satului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv (mă înrudesc, te înrudești, se înrudește) și tranzitiv. Participiul: înrudit.
Sinonime
se îmudise lega prin rudeniese afilia
Antonime
se despărțise înstrăina
Expresii și locuțiuni
a se înrudi cu cineva — a deveni rudă cu cineva, de obicei prin căsătorie
Etimologie
Din prefixul în- + rudă (din latină *ruda, de origine incertă).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înrudi (nu 'înrudi' cu î după n).