încrustaverb
în-crus-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A fixa sau a incrusta bucăți de material (piatră, metal, lemn etc.) într-o suprafață, pentru ornament.
„Meșterul a încrustat pereții cu mozaicuri prețioase."
verb tranzitiv
2A împodobi o suprafață cu desene sau ornamente realizate prin incizie și umplere cu material de altă culoare.
„Artistul a încrustat cutia de lemn cu motive tradiționale."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu încrustez, tu încrustezi, el/ea încrustează. La participiu: încrustat.
Expresii și locuțiuni
a încrusta în piatră — a grava sau a fixa definitiv, a face ceva durabil
Etimologie
Din franceză incruster, latină incrustare.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: încrusta, nu 'incrusta' (deși varianta 'incrusta' este acceptată, forma preferată este cu â).