încotoșmaverb
în-co-toș-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A înfășura pe cineva în haine groase sau în pături, pentru a-l feri de frig.
„Bunica l-a încotoșmat pe nepot în geacă și fular."
verb reflexiv
2A se îmbrăca cu foarte multe haine, adesea exagerat, pentru a se proteja de frig.
„S-a încotoșmat bine înainte să iasă la săniuș."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La persoana a III-a singular: încotoșmează. Participiul: încotoșmat.
Expresii și locuțiuni
a se încotoșma ca un gogoneț — a se îmbrăca exagerat de gros, ca o legumă învelită în foi
Etimologie
Probabil de la cuvântul 'cotoșmană' (haină groasă) sau de la 'cotoșman' (om îmbrăcat gros), cu prefixul 'în-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'to', nu 'încotoșma' cu 'ș' după 'to' – de fapt, corect este 'încotoșma' cu 'ș' (nu 'încotoșna' sau 'încotoșma' cu 's' simplu).