încornoraverb
în-cor-no-ra
Definiții
verb tranzitiv
1A face pe cineva să poarte coarne, a bate sau a lovi cu coarnele (despre animale).
„Taurul l-a încornorat pe îmblânzitor."
verb tranzitiv
2A înșela un soț sau o soție, a fi infidel.
„Se spune că el și-a încornorat soția."
Gramatică
Verb de conjugarea I, participiul: încornorat, gerunziu: încornorând. Forme: eu încorner, tu încorneri, el încorneră.
Expresii și locuțiuni
a încornora pe cineva — a înșela partenerul de cuplu
Etimologie
Din prefixul în- + corn + sufixul -ora.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'o' după 'r': încornora, nu 'încornura'.