incidentsubstantiv
in-ci-dent
Definiții
substantiv neutru
1Întâmplare neplăcută sau neașteptată, de obicei de mică importanță, care poate provoca probleme sau conflicte.
„La școală a fost un incident minor între doi elevi, dar s-a rezolvat repede."
substantiv neutru
2Eveniment care întrerupe cursul normal al lucrurilor, adesea cu caracter neprevăzut.
„Incidentul de la frontiera a fost raportat autorităților."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'incidente'. Se folosește frecvent în limbajul formal și jurnalistic.
Sinonime
întâmplareevenimentepisodfapt divers
Expresii și locuțiuni
incident diplomatic — conflict sau neînțelegere între state, care poate strica relațiile internaționale
fără incidente — în mod pașnic, fără probleme sau conflicte
Etimologie
Din franceză 'incident', latină 'incidens, incidentis' (întâmplare, ceea ce cade întâmplător).
Se scrie corect: Se scrie 'incident', nu 'incindent' sau 'incidentt'. Atenție la grupul 'ci' din mijloc.