rutinăsubstantiv
ru-ti-nă
Definiții
substantiv feminin
1Obicei sau deprindere de a face mereu aceleași lucruri în același mod, fără variație.
„Dimineața, își urmează rutina zilnică: face duș, ia micul dejun și pleacă la școală."
substantiv feminin
2Cunoștință practică și deprindere dobândită prin practică îndelungată, care face ca o activitate să devină ușoară și automată.
„După ani de muncă, a căpătat o rutină în rezolvarea problemelor de matematică."
substantiv feminin
3Monotonie, plictiseală cauzată de repetarea aceleiași activități.
„Viața la oraș a devenit o rutină plictisitoare pentru el."
Gramatică
Substantiv feminin, singular; pluralul este 'rutine'. Articolul hotărât la singular: 'rutina' (forma de bază este 'rutină').
Sinonime
obișnuințădeprinderemonotonieautomatism
Expresii și locuțiuni
a cădea în rutină — a deveni monoton, a-și pierde interesul pentru ceva din cauza repetării
rutina zilnică — activitățile obișnuite făcute în fiecare zi
Etimologie
Din franceză routine, care provine din franceza veche route (drum, cale), cu sensul de 'drum obișnuit'.
Se scrie corect: Se scrie 'rutină' cu 'i' după 't' și cu 'ă' la final, nu 'rutina' fără accent (forma articulată este 'rutina', dar cuvântul de bază are 'ă').