închirciverb
în-chir-ci
Definiții
verb tranzitiv
1A da cuiva un bun (casă, mașină etc.) spre folosință temporară, contra unei sume de bani (chirie).
„Am închiriat un apartament pentru vacanță."
verb tranzitiv
2A lua în folosință temporară un bun, plătind o chirie.
„Închiriem o mașină pentru drumul spre mare."
Gramatică
Conjugare: a închiria (verbul de conjugarea I, cu sufixul -ia). Forma 'închirci' este persoana a II-a singular, prezent, mod indicativ. Atenție la diacritice: 'închirci' (cu â), nu 'inchirci'.
Sinonime
da cu chiriearendalua cu chirie
Expresii și locuțiuni
a închiria cu acte — a închiria în mod legal, cu contract
Etimologie
Din latină *inquilīnāre, derivat din inquilīnus (chiriaș), influențat de 'chirie'.
Se scrie corect: Se scrie 'închirci' cu â după n, nu 'inchirci' sau 'închirki'.