încălușaverb
în-că-lu-șa
Definiții
verb tranzitiv
1A pune un căluș (bucată de lemn sau alt material) în gura cuiva, pentru a-l împiedica să vorbească sau să strige.
„Călăii l-au încălușat pe prizonier ca să nu mai poată cere ajutor."
verb reflexiv
2A-și pune singur un căluș în gură, de obicei pentru a nu vorbi sau a nu dezvălui un secret.
„S-a încălușat simbolic, promițând că nu va spune nimănui adevărul."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu încălușez, tu încălușezi, el/ea încălușează. La perfect compus: am încălușat. Participiul: încălușat.
Sinonime
astupa guraamuțireduce la tăcere
Antonime
dezlega guralăsa să vorbească
Expresii și locuțiuni
a încălușa pe cineva — a împiedica pe cineva să spună ceva, a-i interzice să vorbească
Etimologie
Format din prefixul „în-” + substantivul „căluș” (de origine slavă, probabil din bulgară sau sârbă) + sufix verbal „-a”.
Se scrie corect: Se scrie cu „â” după „c”, nu cu „a”: încălușa, nu încălușa (greșit). Atenție la diacritice: „î” și „ă”.