înarma - definiție, sinonime, exemple

DEX › înarma

înarmaverb

î-nar-ma

Definiții

verb tranzitiv

1a dota pe cineva cu arme, a da arme cuiva

„Armata a înarmat soldații cu echipament modern."

verb reflexiv

2a se dota cu arme, a se pregăti pentru luptă

„Țăranii s-au înarmat pentru a-și apăra satul."

verb figurat

3a se pregăti sufletește sau moral pentru o situație dificilă

„S-a înarmat cu răbdare pentru a face față examenului."

Verb de conjugarea I, familie: a înarma, se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am înarmat. Participiul: înarmat.

echipadotapregătiprovăzui

a se înarma cu răbdare — a fi foarte răbdător, a accepta cu calm o situație dificilă

Din latină 'inarmare' sau din franceză 'armer', cu prefixul 'în-'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început, nu 'inarma'. Atenție la diacritice: 'înarma'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.