înaripaverb
î-na-ri-pa
Definiții
verb tranzitiv
1A da aripi cuiva sau ceva; a face să zboare, a înzestra cu aripi.
„Legenda spune că zeul a înaripat calul pentru a putea zbura."
verb reflexiv
2A-și lua zborul, a se avânta în aer; a se înălța.
„Pasărea s-a înaripat și a dispărut în nori."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfect simplu: înaripai, înaripași, înaripă. Participiul: înaripat.
Etimologie
Din prefixul în- + aripă (lat. ala).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înaripa, nu înnaripa. Atenție la dublu n: doar un n după prefixul în-.