Definiții
verb tranzitiv
1A face să devină acru, a strica (un aliment) prin fermentare.
„Lăsăm borșul la căldură ca să-l înăcrim."
verb reflexiv
2A deveni acru, a se strica (despre alimente).
„S-a înăcrit mâncarea pentru că a stat prea mult afară."
verb reflexiv (figurat)
3A deveni ursuz, supărat sau morocănos.
„S-a înăcrit bătrânul după ce a rămas singur."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Forme: înăcresc, înăcrești, înăcrește; participiul: înăcrit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus: am înăcrit.