impunătoradjectiv
im-pu-nă-tor
Definiții
adjectiv
1Care impune respect sau admirație prin aspect, mărime sau importanță; care are o prezență puternică.
„Clădirea veche avea o fațadă impunătoare."
adjectiv
2Care inspiră teamă sau respect prin autoritate sau forță.
„Directorul avea o voce impunătoare."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: impunătoare (feminin singular), impunători (masculin plural), impunătoare (feminin/neutru plural).
Expresii și locuțiuni
prezență impunătoare — Aspect care atrage atenția și inspiră respect.
Etimologie
Din verbul a impune + sufixul -ător, după modelul latin imponens.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după n: impunător, nu 'impunator' sau 'impunator'. Atenție la diacritice!