impozitaverb
im-po-zi-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A supune o persoană sau o activitate la plata unui impozit; a taxa.
„Statul impozitează veniturile cetățenilor."
verb reflexiv
2A se impune, a se face remarcat prin autoritate sau prestanță.
„Directorul se impozitează în fața angajaților prin seriozitate."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La persoana a III-a singular: impozitează. Participiul: impozitat.
Expresii și locuțiuni
a impozita pe cineva — a obliga pe cineva să plătească impozit
Etimologie
Din franceză imposer, după modelul latin imponere.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': impozita, nu imposita. Atenție la accent: impozitá.