Definiții
verb tranzitiv
1A face ca un vehicul, o ambarcațiune sau o persoană să rămână blocată în noroi, nisip sau apă, fără a putea înainta.
„Ploaia torențială a împotmolit camionul în noroi."
verb reflexiv
2A rămâne blocat în noroi sau într-un loc mlăștinos, neputând să se miște.
„Mașina s-a împotmolit în nămol și nu a mai putut porni."
verb reflexiv (figurat)
3A întâmpina dificultăți sau obstacole care împiedică continuarea unei acțiuni sau a unei discuții.
„Proiectul s-a împotmolit din cauza birocrației."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Conjugare: eu mă împotmolesc, tu te împotmolești, el se împotmolește. Participiul: împotmolit. Gerunziu: împotmolindu-se.