impenitentadjectiv
im-pe-ni-tent
Definiții
adjectiv
1Care nu se căiește de greșelile sau păcatele sale; care persistă în atitudini sau comportamente rele, fără remușcări.
„Hoțul impenitent a continuat să fure chiar și după eliberarea din închisoare."
adjectiv
2Care nu poate fi corectat sau îndreptat, în ciuda pedepselor sau sfaturilor primite.
„Un mincinos impenitent nu va spune adevărul niciodată."
Gramatică
Plural
impenitenți (masc.), impenitente (fem.)
Articulat
impenitentul (masc. sg.), impenitenta (fem. sg.)
Adjectiv invariabil în gen la singular pentru masculin și feminin, dar pluralul diferă. Se folosește adesea cu verbul 'a fi' sau 'a rămâne'.
Expresii și locuțiuni
păcătos impenitent — Persoană care comite păcate în mod repetat, fără să se căiască.
Etimologie
Din franceză impénitent, latină impaenitens, impaenitentis (de la in- 'fără' + paenitere 'a regreta').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'm' și cu 'e' după 'p': im-penitent. Nu confunda cu 'impenitent' (greșit) sau 'impenitent' (corect).