împătimaverb
îm-pă-ti-ma
Definiții
verb reflexiv
1a deveni pasionat excesiv de ceva, a se dedica cu patimă unei activități sau idei
„S-a împătimit de fotbal încă din copilărie."
verb tranzitiv
2a face pe cineva să devină pasionat sau fanatic pentru ceva
„Profesorul a reușit să-l împătimească pe elev pentru matematică."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv (mă împătimesc, te împătimești, se împătimește) sau tranzitiv (a împătima pe cineva). Participiul: împătimit.
Expresii și locuțiuni
a fi împătimit de ceva — a fi foarte pasionat de ceva, a avea o pasiune intensă
Etimologie
Din latină *impatimare* sau derivat din 'patimă' cu prefixul 'îm-'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' după 'p': împătima. Nu confunda cu 'împătimire' (substantiv).