împărecheaverb
îm-pă-re-chea
Definiții
verb tranzitiv
1A uni două animale de sex opus pentru reproducere; a împerechea.
„Ciobanul împărechea oile în fiecare primăvară."
verb reflexiv
2A se uni cu un partener pentru reproducere (despre animale).
„Păsările se împărechează primăvara."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -ea la infinitiv. Forme: eu împărechez, tu împărechezi, el împărechează. La perfect simplu: împărecheai. Participiul: împărecheat.
Expresii și locuțiuni
a se împărechea — a se uni în pereche, a se împerechea (despre animale)
Etimologie
Din latină *impariculare, derivat din pariculus, diminutiv al lui par (pereche).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'p', nu 'împerechea' (deși ambele forme sunt acceptate, 'împărechea' este varianta mai veche). Atenție la diacritice: împărechea, nu imparechea.