îmbujoraverb
îm-bu-jo-ra
Definiții
verb reflexiv
1A deveni roșu la față, de obicei din cauza emoției, rușinii, efortului sau frigului.
„S-a îmbujorat când a fost lăudată în fața clasei."
verb tranzitiv
2A face pe cineva să roșească la față, a-i da o culoare trandafirie.
„Frigul i-a îmbujorat obrajii copilului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, tipul a (a îmbujora). Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea' (am îmbujorat). La reflexiv se conjugă cu pronumele reflexiv: mă îmbujorez, te îmbujorezi, se îmbujorează.
Expresii și locuțiuni
a i se îmbujora obrajii — a roși la față, a i se înroși obrajii
Etimologie
Din prefixul 'îm-' + 'bujor' (floarea bujor, de culoare roșie) + sufix verbal '-a'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'j' după 'm': îmbujora. Nu confunda cu 'îmbujorat' (participiul). Atenție la diacritice: îmbujora, nu 'imbujora'.