îmbuibaverb
îm-bui-ba
Definiții
verb tranzitiv
1A umple pe cineva cu mâncare peste măsură, a sătura până la refuz.
„Bunica își îmbuibă nepoții cu prăjituri de fiecare dată când îi vizitează."
verb reflexiv
2A mânca excesiv, a se îndopa.
„La petrecere, s-a îmbuibat cu atâta mâncare încât abia mai putea merge."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îmbuib, tu îmbuibi, el îmbuibă, noi îmbuibăm, voi îmbuibați, ei îmbuibă. Participiul: îmbuibat.
Antonime
înfoamelăsa flămând
Expresii și locuțiuni
a se îmbuiba cu ceva — a mânca sau a consuma ceva în cantitate excesivă
Etimologie
Din slavă veche *obiti* (a umple) sau din latină *imbibere* (a bea, a absorbi), influențat de sensul de 'a umple'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ui' în interior: îmbuiba, nu 'îmbuva' sau 'îmbuiba' greșit.