îmblătiverb
îm-blă-ti
Definiții
verb tranzitiv
1A bate grâul sau alte plante cu îmblăciul (unealtă agricolă tradițională) pentru a scoate boabele din spice.
„Țăranii îmblăteau grâul în arie, după ce îl coseau."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu îmblătesc, tu îmblătești, el îmblătește. Participiu: îmblătit. Gerunziu: îmblătind.
Expresii și locuțiuni
a îmblăti cuiva ceva — a bate pe cineva zdravăn (figurat)
Etimologie
Din slavă veche *mlatiti* (a bate), prin intermediul cuvântului 'îmblăciu'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: îmblăti, nu 'îmblati' sau 'îmblății'.