îmbelșugatadjectiv
îm-bel-șu-gat
Definiții
adjectiv
1Care este din belșug, din abundență; bogat, abundent.
„Anul acesta am avut o recoltă îmbelșugată."
adjectiv
2Care trăiește în belșug, având toate cele necesare; prosper.
„O familie îmbelșugată nu duce lipsă de nimic."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: îmbelșugat, îmbelșugată, îmbelșugați, îmbelșugate. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
viață îmbelșugată — viață plină de bunuri materiale și de satisfacții
Etimologie
Din verbul a îmbelșuga (a umple din belșug), derivat de la 'belșug', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' după 'l': îmbelșugat. Greșeală frecventă: 'îmbelșugat' cu 's' în loc de 'ș'.