hortativadjectiv
hor-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care exprimă o îndemnare, un sfat sau o încurajare; care are rolul de a îndemna.
„Tonul hortativ al profesorului i-a motivat pe elevi să participe la concurs."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: hortativ, hortativă, hortativi, hortative.
Expresii și locuțiuni
mod hortativ — Formă verbală sau construcție care exprimă îndemnul, de exemplu 'hai să mergem'.
Etimologie
Din franceză hortatif, latină hortativus, de la hortari (a îndemna).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'tiv' la final, nu 'hortativ' cu 'd'.