horn - definiție, sinonime, exemple

DEX › horn

hornsubstantiv

horn

Definiții

substantiv neutru

1Conductă verticală sau canal prin care iese fumul de la sobă sau de la cămin.

„Fumul se ridică prin horn și iese afară."

substantiv neutru

2Parte a unui instrument muzical de alamă, de formă conică, prin care iese sunetul.

„Sunetul puternic al trompetei iese prin horn."

Gen

neutru

Număr

singular

Plural

hornuri

Articulat

hornul

Se folosește și forma de plural 'hoarne' (rar).

coșfumărcămin

a fi ca fumul prin horn — a dispărea repede, a se face nevăzut

Din slavă (hornŭ) sau maghiară (horny), cu sensul de 'cuptor'.

Se scrie corect: Se scrie 'horn', nu 'harn' sau 'hoarn'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.