holocensubstantiv
ho-lo-cen
Definiții
substantiv neutru
1Perioadă geologică ce a început acum aproximativ 11.700 de ani, după ultima glaciațiune, și care continuă până în prezent; este epoca în care s-a dezvoltat civilizația umană.
„Holocenul este perioada în care au apărut primele așezări umane."
adjectiv
2Care se referă la această perioadă geologică.
„Clima holocenă a fost relativ stabilă și caldă."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: era holocenă, sedimente holocene).
Sinonime
epoca recentăperioada postglaciară
Expresii și locuțiuni
Holocenul timpuriu — Prima parte a Holocenului, caracterizată prin încălzirea climei și topirea ghețarilor.
Etimologie
Din franceză holocène, compus din grecescul holos (întreg) și kainos (recent), însemnând 'complet recent'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' inițial și cu un singur 'l': holocen, nu 'holocenn' sau 'holocen' cu 'h' mut.