hirotoniverb
hi-ro-to-ni
Definiții
verb tranzitiv
1A sfinți pe cineva într-o funcție bisericească, prin punerea mâinilor, în cadrul unei ceremonii religioase.
„Episcopul l-a hirotonit preot pe tânărul diacon."
Gramatică
Conjugare: a hirotoni, hirotonesc, hirotonit. Participiul: hirotonit. Gerunziu: hirotonind.
Expresii și locuțiuni
a hirotoni preot — a acorda rangul de preot cuiva, printr-o ceremonie religioasă
Etimologie
Din slavonă hirotonisati, din greacă cheirotonein (a alege prin ridicarea mâinii).
Se scrie corect: Se scrie cu 'hi' la început, nu 'irotoni'. Atenție la terminația '-oni', nu '-one'.