hermeneuticadjectiv
her-me-neu-tic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la interpretarea textelor, în special a celor sacre sau literare, sau la metoda de interpretare a acestora.
„Metoda hermeneutică este folosită pentru a înțelege sensul profund al operelor literare."
adjectiv
2Care se ocupă cu explicarea și interpretarea sensurilor ascunse sau simbolice.
„Analiza hermeneutică a poeziei a dezvăluit simboluri neobservate la prima lectură."
Gramatică
Adjectiv de tipul 4, cu forme pentru feminin: hermeneutică, plural: hermeneutice.
Expresii și locuțiuni
cerc hermeneutic — Concept filozofic care descrie procesul de interpretare în care înțelegerea părții depinde de înțelegerea întregului și invers.
Etimologie
Din franceză herméneutique, germană hermeneutisch, greacă hermeneutikos (interpretativ), de la hermeneuein (a interpreta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'eu' după 'n', nu 'hermeneutic' cu 'i' după 'n'. Atenție la diftongul 'eu'.