interpretativadjectiv
in-ter-pre-ta-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la interpretare sau care are rolul de a interpreta ceva (o operă, un text, o situație).
„Analiza interpretativă a poeziei a fost foarte interesantă."
adjectiv
2Care exprimă o părere personală, nu o simplă constatare obiectivă.
„Comentariul lui a fost prea interpretativ, nu a respectat faptele."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: interpretativ (masc. sg.), interpretativă (fem. sg.), interpretativi (masc. pl.), interpretative (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
artă interpretativă — arta de a interpreta o operă (muzicală, teatrală etc.)
Etimologie
Din franceză interprétatif, italiană interpretativo, latină interpretativus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'v' la final: interpretativ, nu 'interpritativ' sau 'interpretativv'.