hârâitsubstantiv
hâ-râ-it
Definiții
substantiv neutru
1Zgomot aspru și prelung, produs de frecarea unor obiecte sau de respirație, asemănător cu un scrâșnet sau un huruit.
„Se auzea hârâitul ușii vechi când se deschidea."
substantiv neutru
2Respirație zgomotoasă și greoaie, specifică unor boli sau efortului.
„Bolnavul avea un hârâit în piept care îngrijora medicii."
Gramatică
Formează pluralul cu sufixul -uri. Se folosește adesea ca adjectiv (participiu) cu sensul 'care hârâie'.
Expresii și locuțiuni
a avea un hârâit în piept — a respira greu, cu zgomot, din cauza unei afecțiuni respiratorii
Etimologie
Derivat din verbul 'a hârâi', de origine onomatopeică, imitând sunetul aspru.
Se scrie corect: Se scrie cu â după h, nu cu î: hârâit, nu hîrîit. Atenție la diacritice: â și î.