huruitsubstantiv
hu-ru-it
Definiții
substantiv neutru
1Zgomot surd și prelungit, produs de un vehicul, de o mașină sau de alte obiecte în mișcare; huruitură.
„Se auzea huruitul trenului de la distanță."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a hurui'. Are forme de plural, dar este folosit mai des la singular.
Sinonime
huruiturăzgomotbubuittunetvuiet
Etimologie
Din verbul 'a hurui', probabil de origine onomatopeică, imitând zgomotul surd.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'u' după 'r': huruit, nu 'huruit' sau 'hurut'.