halebardăsubstantiv
ha-le-bar-dă
Definiții
substantiv feminin
1Armă veche de luptă, formată dintr-o lance lungă prevăzută la vârf cu o lamă de secure și cu un cârlig.
„Soldații din Evul Mediu foloseau halebarda pentru a opri cavaleria inamică."
substantiv feminin
2Lance ceremonială purtată de gardieni sau de anumite corpuri de armată în parade.
„Gardianul de la palat ținea o halebardă strălucitoare în mână."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o halebardă' și hotărât 'halebarda'. Pluralul este 'halebarde'.
Expresii și locuțiuni
a purta halebarda — a îndeplini o funcție de pază sau de ceremonie, adesea cu sens ironic de a fi simplu soldat sau servitor.
Etimologie
Din franceză hallebarde, care provine din germană medie helmbarte (helm = coif, barte = secure).
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'ă' la final: halebardă, nu 'hallebardă' sau 'halebarda' (fără ă la final).