sulițăsubstantiv
su-li-ță
Definiții
substantiv feminin
1Armă veche de luptă sau de vânătoare, formată dintr-o lance lungă cu vârf ascuțit, folosită la aruncare sau la înjunghiere.
„Vitejii din poveste luptau cu sulițe și scuturi."
substantiv feminin
2Obiect sau instrument asemănător cu o lance, folosit în sport (aruncarea suliței) sau ca simbol.
„La Jocurile Olimpice, sportivii aruncă sulița cât mai departe."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o suliță' și hotărât 'sulița'. Pluralul este 'sulițe'.
Sinonime
lancehalebardăsulță
Expresii și locuțiuni
a arunca sulița — a practica proba sportivă de aruncare a suliței
a se lupta cu sulița — a lupta într-un mod tradițional sau simbolic
Etimologie
Din slavă (sulica) sau din bulgară, cu influență latină; termenul este vechi în limba română.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' și cu 'ă' la final: suliță, nu 'sulită' sau 'sulița' (fără diacritice).